Transilvania: 5 locuri din patrimoniul UNESCO pe care să le vezi într-o zi

Contactează-ne
Contactează-ne
Full Name*
Email Address*
Travel Date*
People*
Your Enquiry*
* Crearea unui cont înseamnă că sunteți de acord cu Termenii și condițiile .
Vă rugăm să acceptați "Termenii și condițiile" pentru a trece la pasul următor
Salvare în lista de dorințe

Pentru a adăuga în Lista de dorințe, este nevoie să aveți un cont

116
1 zi
Brașov
Sighișoara
Vârstă minimă 3+
Despre sejur

Ne-am trezit asa, plini de viață, in orașul de la poalele Tâmpei, și ne-am gândit să investim o zi insorită de sâmbătă în cultura și în a sărbătorii frumusețile lăsate in urmă de strămoșii noștri.

Nu e greu sa gasesti o listă cu cele mai frumoase locuri, sunt nenumarate. Noi am căutat patrimoniul UNESCO din Romania, si a pornit totul cu o provocare – sa vezi 5 locuri UNESCO intr-o singura zi, fara sa te obosesti prea tare, și să te simti bine în timp ce faci asta.

Fii atent ce traseu fain am facut! Am baut un americano cu lapte la vestita Cafeteca din Brasov, si pe la 9:30 am pornit la drum.

Locul de plecare

Brasov

Ora de plecare

9:30

Să ai la tine

  • Bani (numerar)
  • Cremă cu protecție solară
  • Umbrelă
  • Ceva mai gros de îmbrăcat
  • Dorință și chef de aventură
  • Cameră foto
Cateva lucruri pe care le-am invatat in “Expeditia UNESCO”:
  • Daca un loc pare plictisitor sau sec, da-i o sansa - probabil ascunde o poveste interesanta si fiind acolo iti dai seama cat de incarcat este de traditie si istorie.
  • Vorbeste cu oamenii. Cu localnicii. Cele mai bune povesti si locuri le afli de la ei. Ma refer la Cetatea Slaninii, tunelul din fantana din cetatea de la Saschiz, Pivnita Bunicii, sau sosetele de la Viscri.
  • UNESCO se pricep extrem de bine. Nu stim care sunt criteriile pe care ei includ locuri in patrimoniul lor, nu am citit despre asta, dar experienta acestor locuri este intr-adevar diferita, mult mai vibranta decat ne-am fi asteptat.
  • Sunt nenumarate locuri si povesti de explorat, oameni de cunoscut, mancaruri de incercat, obiecte de vazut. E important sa ne acordam timp pentru asta, si sa fim in contact si cu trecutul, si cu frumusetea naturii, si cu oameni care parca vin din alta lume si de la care avem atatea de invatat.
  • Daca te trezesti intr-o dimineata in Brasov si nu stii cu ce sa-ti ocupi ziua, incearca traseul asta. Este plin de surprize, incarcat de istorie si cu foarte mult farmec.
Traseu

Prima oprirePrejmer

La nici 10 km de Brasov este satul Prejmer. E mic, cochet, foarte dichisit si, aparent, plin de traditie. Intrarea e dominata de case si vile ale oamenilor care fac naveta spre Brasov, dar trecand de ele… wow! Gradini ingrijite, case vechi cu iz sasesc, cu porti mari, sure in curte, pastrand acea nuanta de casa fortificata.

Ca sat sasesc, Prejmer este atestat documentar pentru prima oara in 1240, dar suntem siguri ca asezarea e mai veche si pur si simplu nu au vrut sa o declare la finante. Am fost impinsi sa credem asta dupa putina cercetare, unde am gasit ca printul Ungariei a trimis niste cavaleri teutoni sa faca o asezare pe malul raului Tarlung (destul de suspect, nu?… cam asta e asezarea) la 1211.
Aici este o biserica mare si fortificata. Avea ziduri de 3-4m grosime si 12m inaltime, bastioane, porti de fier, poduri care se ridicau si era incercuita de un sant lat de apa. Motivul nu era protejarea tezaurului bisericii… Pozitia satului Prejmer era una interesanta – era prima asezare din Tara Barsei, de la iesirea de pe trecatoarea Buzaului. Adica din Tara Romaneasca in Transilvania. Si erau multe atacuri turcesti pe acolo. A fost inclusa in patrimoniul UNESCO in 1999, si este considerata cea mai mare si bine pastrata biserica-cetate din Europa de Est.
Am zabovit cam o ora sa ne imaginam cum era pe vremuri aici si am pornit mai departe.

Oprirea nº 2Darjiu

Am luat-o spre vest si am traversat usor dar sigur Padurea Bogatii – o minunatie. Sunt serpentine si o padure asa deasa ca pe alocuri nu mai vezi razele soarelui. Deloc. Pe sosea. Drumul e foarte bun si, imediat ce ai iesit din padure ajungi in Rupea – un orasel izolat cu o cetate pe un deal. Am vizitat mai demult cetatea, e veche si in paragina si mereu auzim promisiunea ca va fi renovata. Dar nu face parte din patrimoniul UNESCO. Asa ca din Rupea facem un ocol de jumatate de ora spre Darjiu, in judetul Harghita, intre paduri maiestoase si dealuri molcome.

Biserica fortificata din Darjiu este singura de acest fel inclusa in patrimoniul UNESCO facuta de secui. Toate celelalte sunt sasesti sau romanesti. Cand am ajuns, am fost putin dezamagiti de stilul pseudo-gotic al bisericii, fara fortificatii impunatoare sau urme de batalie. Frumusetea, insa, a fost odata ce am intrat in curte. E incredibil ce comunitate are biserica aceasta in jurul ei. Oamenii din sat, gospodari adevarati, lucreaza necontenit sa renoveze si sa repare tot ce se poate, fara a ii strica farmecul. Este o biserica unitariana si se tin slujbe, botezuri, preotul este foarte implicat in comunitate si toata lumea pare fericita si zambitoare.
O particularitate a bisericii sunt picturile murale, atat de rar intalnite in lacasele de cult fortificate. Exista fresci ce dateaza din 1419, infatisand superstaruri de testament nou si vechi, cum ar fi Sfantul Ladislau, Apostolul Pavel sau Arhanghelul Mihail.

Un aspect inedit foarte interesant sunt incaperile din ziduri. Nu ne este foarte clar la ce foloseau, dar acum satenii isi tin alimente acolo, la pastrare, ca in niste pivnite. Oamenii locului se refera la fortificatie drept “cetatea slaninilor”… noi nu am avut ocazia sa gustam, nici nu eram foarte pofticiosi, pentru ca stiam ca urmeaza o masa copioasa.

S-a facut 12:30 – got to go!

Oprirea nº 3Viscri

Cu totii am auzit de Viscri, si cuvintele de lauda despre pitorescul locului nu sunt aruncate fals. E un sat mic si foarte ingrijit, cu oameni prietenosi, mandri de satul lor si dornici sa iti arate mai multe. Pozitia sa retrasa de la drumul principal, desi la doar cativa km de Rupea, a reusit sa il pastreze neschimbat de tehnologie si infrastructura, si poti vedea oameni imbracati in costume de secol XVII pe strada.

Desi exista urme arheologice de prin 1100, si acest sat a fost declarat tarziu pe motivul evadarii taxelor, si o sa va lasam un citat delicios din arheologul Mariana Dumitrache in Cercetări arheologice și ale istoriei arhitecturii în zona Rupei :
“Poziția retrasă a așezării explică și apariția sa relativ târzie în documente. Abia pe la 1400, „Alba ecclesia” (alias Viscri) apare într-un registru al localităților pentru plata impozitului datorat episcopatului, al comitatului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Viscri este enumerată printre comunele libere ale Scaunului de Rupea, cu 51 de gospodării, trei păstori, un dascăl și doi săraci.”… Saracii!
Biserica fortificata este superba, demna de a face parte din patrimoniul UNESCO, fiind extrem de bine pastrata, atat la exterior cat si la interior, si se explica de ce Printul Charles si Mihai Eminescu Trust au ales acest loc pentru a arata lumii frumusetea satului transilvan.

Peisajul se completeaza cu… foaaarte multe sosete de lana. Doi germani au inceput in anii 90 un trend, rugand cateva femei din sat sa croseteze sosete si sa le dea la schimb, la inceput pentru alimente, apoi sa le vanda. Acum echipa este formata din 125 de gospodine iscusite, ce trimit anual mii de perechi de sosete, manusi, pulovere tesute manual in Germania. E o ocazie sa scoti un pret mai mic si sa cumperi ceva facut ca alta data.

Oprirea nº 4Saschiz

E ora pranzului si ne este foame. Am ajuns la Saschiz si te loveste de la intrare cu o limitare a vitezei la 30 de km/h. Parca vor sa iti dedici timpul sa admiri frumusetea locului. Am mancat o “zamuca” la hanul din centru, am oprit la Pivnita Bunicii sa ne aprovizionam cu gemuri, dulceturi si zacusca bio, facute numai cu fructe si zarzavaturi crescute in sat. Apoi am decis sa mergem sa vedem ce a gasit UNESCO in satul asta de l-a inclus in patrimoniu.

Aparent, Saschiz, pe vremea lui, era un loc foarte competitiv, rivalizand chiar cu Sighisoara pentru titlul de capitala sasilor din Transilvania. Vedete maghiare ale vremii, precum Mihai Apafi I, principele Transilvaniei pentru aproape jumatate din secolul XVII, a tinut o “dieta” (adica adunare, nu foamete) in biserica din Saschiz. Ca tot veni vorba de biserica, e foarte interesanta. Are ziduri foarte inalte, chiar impunatoare, si turnul principal este ca o piramida ascutita, cu tigle smaltuite in diferite culori, ca solzii unui sarpe. Turnul cu ceas seamana cu cel din Sighisoara, pe modelul concurentei de care ziceam mai devreme. Se stie ca o contributie serioasa la inaltarea edificiului gotic a facut Sibiul, ajutand la construirea fortificatiilor. Se gaseste inauntru un pocal gotic foarte interesant, realizat de un artist necunoscut, care e mai vechi de 500 de ani si pastrat in stare perfecta. Biserica a fost inaltata in 1493, pe ramasitele unei vechi bazilici romane.

Pe deal, nu foarte departe de sat, este Cetatea Taraneasca Saschiz, unde se puteau adaposti toti satenii in caz de razboi. Are ziduri foarte inalte, o pozitie dominanta, turnuri si bastioane si o fantana cu un put adanc de 60m, despre care legenda spune ca ar fi un tunel ce duce in centrul satului. Nu ne-au lasat sa exploram, dar sigur o sa mai citim despre asta.

Oprirea nº 5Sighișoara

S-a facut dupa amiaza, suntem obositi de pe drum, ne e sete si vrem sa imbinam vizitatul cu distractia. Sighisoara e locul perfect pentru asta. E un oras vechi. Foarte vechi.

S-a numit Castrum Sex si a fost ridicata pe ramasitele unei asezari romane, la inceput de secol XII (in acte, deci ar putea fi mai veche, daca am invatat ceva din calatoria asta). Cetatea Sighisoara, adica centrul vechi, este pe doua terase, pe malul raului Tarnava Mare. Zidurile care o inconjoara totalizeaza 930m, sunt inalte de pana la 14m si sunt bine pastrate. Au 9 turnuri si e interesant ca in turnuri isi aveau sediile mai demult breslele. Era o concurenta acerba intre mestesugari, la nivelul la care daca, spre exemplu, niste lacatusi de la Brasov aduceau lacate in targul din Sighisoara, era bai mare – se confiscau, scandal, amenzi.

Turnul cu ceas are 64 m inaltime si este o poarta de-a dreptul impunatoare pe care sa intri in cetate. Noi am citit toate lucrurile astea pe terasa, cu o bere rece in mana, ca sa stim ce exploram prin jur. Ca sa ajungi pe Dealul Scolii, adica terasa de sus a cetatii, unde se si gaseste o scoala ce dateaza din 1600, trebuie sa urci foarte multe trepte, noi inca dezbatem daca sunt 713 sau 734, pentru ca am simtit ca am urcat mai multe decat am coborat. Daca ai norocul sa prinzi festivalul medieval, o sa te distrezi copios. Poti incerca un duel cu un cavaler, sa tragi cu arcul sau sa inveti din mestesugurile vremii. Seara se aprind faclii si locul vibreaza de tineri si turisti, cu muzica, bauturi si voie buna.

Desi planuiam sa ne intoarcem la Brasov, farmecul orasului, calatoria in Evul Mediu pe care ne-a dat-o festivalul, cele cateva beri pe care le avem la bord si oboseala ne-au convins sa ne bem si cafeaua de dimineata tot in Cetatea Sighisoara.

Am dedicat o zi sa vedem edificii din Transilvania, de pe lista UNESCO. Sunt toate extrem de frumoase, ne mandrim cu ele. Am reusit cu asta sa facem o calatorie cu secole in urma, sa ne imaginam cum traiau oamenii, sa gustam ce mancau ei, sa ne bucuram de soare si de aer. Am savurat un festival medieval, niste beri, o groaza de trepte si glume foarte bune. Istetimea populara in locurile astea e impresionanta. Si oamenii. Ne inclinam in fata celor ce au ridicat si celor ce mentin, repara, intretin si fac cunoscute minunile din inima tarii noastre. Ei fac #RomaniaDiferita. 

Hartă
Fotografii