Vlad Țepeș a fost un personaj istoric controversat, domn al Țării Românești în mai multe etape (1448, 1456-1462, 1476). Acesta s-a născut la Sighișoara, în Voievodatul Transilvaniei și era fiul lui Vlad Dracul.
Porecla de „Dracula” a domnitorului are o însemnătate demnă de menționat, deoarece aceasta nu este legată de sensul propriu al cuvântului. Este vorba despre faptul că tatăl său, Vlad Dracul, fusese decorat cu Ordinul Dragonului de către regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în anul 1431. Ordinul desemna clasa superioară căreia îi aparținea și făcea trimitere la apărarea crucii și înlăturarea dușmanilor acesteia, întruchipați de dragoni. Emblema ordinului era dragonul sugrumat cu propria-i coadă și cu crucea întinsă pe spate. Dacă în acea perioadă semnificația poreclei nu avea conotații negative, ulterior, începând cu secolul al V-lea, oamenii corelau acest simbol cu existența și legătura cu Diavolul.
Vlad Dracul avea doi copii: Mircea și Vlad, a cărui nume complet urma să devină Vlad Țepeș. Aceștia au fost crescuți în Cetatea Sighișoarei, unde au învățat carte și au deprins tainele mânuirii armelor.
O situație nefavorabilă are loc în 1442, când Vlad Dracul și cei doi fii ai săi au fost acuzați de trădare de către Sublima Poartă, motiv pentru care au fost întemnițați.
Această perioadă de grea încercare se dovedește a fi propice dezvoltării lui Vlad Țepeș. Experiența Imperiului Otoman l-a ajutat să învețe numeroase taine ale acestui popor; de la limbă și obiceiuri, până la organizare și tehnică militară.
În anul 1448, Vlad Dracul este ucis iar fiul său, Vlad Țepeș, se întoarce acasă cu titlul de domn al Țării Românești. Acest lucru era, de fapt, în interesul și realizat cu sprijinul otomanilor.
Ajuns în țară, domnitorul și-a început parcursul într-un mod ambițios, bazându-se pe ideea că va reuși să izbutească doar prin implementarea unei autorități centrale solide. Scopul lui era de a înnăbuși inechitățile sociale, însă modalitatea de a realiza acest lucru avea la bază un regim autoritar, caracterizat de teroare.
Vlad Țepeș a fost o personalitate istorică românească extrem de cunoscută. Porecla de „Țepeș” își are obârșia în scrierile turcești din secolul al XV-lea, în care se vorbea despre „kaziklu bey” – „prințul care trage în țeapă”. Domnitorul utiliza această metodă pentru executarea prizonierilor, condamnaților la moarte și a celor ce-i erau dușmani.
Scriitorul irlandez Bram Stoker este renumit datorită romanului intitulat „Dracula”.
Acțiunea are loc în secolul XIX, în Transilvania. Jonathan Harker, un avocat aflat la început de drum, merge din Londra în Transilvania pentru a aranja niște tranzacții imobliare pentru contele Dracula. Astfel, avocatul era nevoit să se cazeze la castelul contelui, unde, la început, nu se întâmplă nimic nefiresc. Însă, după puțin timp, Harker este martorul unor lucruri nelalocul lor: chipul lui Dracula nu apărea în oglindă, contele era intrigat de sângele de pe bărbia avocatului, iscat din pricina bărbieritului. Dracula avea dinți ascuțiți și buzele roșii.
La începutul șederii sale acolo, avocatul fusese atenționat să nu doarmă decât în încăperea care i-a fost atribuită. Însă, la un moment dat, acesta uită detaliul și, după ce se odihnește în altă cameră, acesta se trezește în fața a trei femei cu aceeași înfățișare nefirească: buze roșii, dinți ascuțiți.
Fiind conștient de pericolul la care era expus, avocatul evadează și se întoarce teafăr acasă.
Domnitorul Valahiei, Vlad Țepeș a fost o sursă de inspirație în creionarea contelui Dracula din romanul lui Stoker. Haideți să urmărim traiectoria parcursă de acesta în procesul de încropire a personajului principal din poveste.
Scriitorul nu a vizitat niciodată această parte a Europei pe care o alege drept locația de desfășurare a acțiunii. Însă, acesta a avut posibilitatea de a consulta niște inscripții săsești din secolul XV de la ”Royal Library” din Londra, unde Vlad Țepeș era caracterizat drept „un vampir ce bea sânge de om și un mare amator de cruzimi.”
Totodată, în cartea „History of Moldavia and Vallachia”, Johann Christian Engel relata despre domnitor cu formulări de tipul: „tiran sângeros”.
De asemenea, scriitorul irlandez a studiat folclorul european și miturile despre vampiri.
Da, Stoker s-a lăsat inspirat de istorie, mituri și mărturii. Însă, trebuie menționat și reținut faptul că între Vlad Dracul și contele Dracula nu există vreo relație directă sau reală.
Succesul răsunător al romanului a solidificat, în mintea colectivă, asocierea Transilvaniei cu faimosul personaj, contele Dracula. Castelul Bran este unicul care se conformează descrierii din romanul lui Stoker, motiv pentru care, adesea, acesta este supranumit „castelul lui Dracula”. Autorul nu a văzut niciodată construcția, însă a fost inspirat de o pictură care reprezenta castelul. Clădirea se află în pasul Rucăr-Bran, la o altitudine de 762 de m. Castelul este situat într-un cadru feeric, împrejmuit fiind de culmile munților Bucegi și Piatra Craiului. Interiorul castelului este caracterizat de rafinament și eleganță.